Am descoperit că rugăciunea stăruitoare persistentă lipsea din viața mea și am simțit o durere nespusă. Mă rugam zilnic dar la un nivel timid și de cerere constantă. Cu fiecare rugăciune descopeream că nu eram ce am crezut că sunt. Creștina perfectă care-L caută pe Dumnezeu din dragoste sinceră. Am descoperit că port măști sub care mă ascundeam. O mască a cerșetoriei sub care ceream necontenit de la Domnul și sub care așteptam intervenția și răspunsul parcă aș fi avut dreptul la ele.
O mască a indiferenței, pe care o puneam când simțeam cuvântul evangheliei prea aspru că mă dojenea și mustra să mă întorc de la calea mea egoistă și să-mi schimb atitudinea.
O mască a judecării când consideram păcatul mic a celor de lângă mine știind bine că eram vinovată de păcate mai mari.
O mască a disperării când am părăsit legătura frățească îndepătându-mă de biserică.
O mască a aroganței când am întors spatele fiului risipitor, imputându-I lui Dumnezeu iubirea nemărginită pentru cei nevrednici. Purtându-mă ca un sclav fără să gust din libertatea, bogăția și căldura din casa Tatălui.
Timp îndelungat am plâns și am implorat iertare pentru atitudinea mea greșită. Pentru ce trebuia să fiu și nu eram. Cu timpul Domnul m-a învățat să mă bucur în rugăciune să-L ador pe Cel Preaînalt care iubește pe tot păcătosul cu adâncimea iubirii Sale. El a luminat peștera întunecată a sufletului arătându-mi comorile pe care le-a pus în fiecare suflet de om. El este cel care mi-a dat putere să mă transform umplând pas cu pas vidul din mine prin rugăciune. Am învățat să-i doresc prezența să tânjesc după ea.
Vreau să pot spune și eu că umblu pe acest pământ zi de zi în prezența Domnului ca titanii rugăciunii care nu doar că se rugau neîncetat, ci au devenit rugăciune inspirând prezența lui Dumnezeu și expirând Dumnezeu. Ce intra în ei era viață ce scoteau pe gură era viață binecuvântând prin prezența lor viețile semenilor.
Rugăciunea i-a transformat după chipul lui Dumnezeu. Au trăit cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu rugăciunea, transportându-se în prezența Lui. Copleșiți de prezența divină, atinși de mâna Sa au căzut cu fața la pământ la vederea gloriei Celui etern. Rugăciunile lui Moise sunt convorbiri cu Dumnezeu în care fluxul curgea în ambele direcții cu întrebări și răspunsuri. A întrebat Moise și Dumnezeu a răspuns. A cerut lucruri mari și Dumnezeu a împlinit cererea lui. Ca să ajung la nivelul acela se cere rugăciune stăruitoare și să căutăm fața lui zilnic. Cer și eu ca Moise să văd fața Domnului, bunătatea Sa. Când Moise a fost chemat de Dumnezeu sus pe munte, s-a produs o transformare și o tansfigurare. Numai așa putea să fie dus planul lui Dumnezeu la împlinire.
silvia-varvara seman
No comments:
Post a Comment